Să ne readucem aminte de Ovidiu Maier (Motanul sau Super Maier) jucător emblematic pentru U Cluj.

Astazi e ziua celui poreclit ,,Motanul,, un jucător emblematic pentru formația de pe malurile Someșului.

Noi îi urăm un călduros ,,La mulți ani,, și în cele ce urmează vă propunem un scurt remember despre cine a fost Ovidiu Maier ca fotbalist.

Un dribling uimitor din corp, o pasă luminoasă într-un joc încâlcit sau o finalizare imprevizibilă, de finețe. Puține lucruri au darul să provoace emoție spectatorilor de fotbal precum acest gen de execuții, care te fac să aplauzi fără să mai ții cont de context, scor sau rivalitate sportivă.

Cu atât mai mult în fotbalul de astăzi, în care „să cari pianul” și să alergi neîntrerupt par să fie principalele cerințe ale antrenorilor, în timp ce „pianiștii” își găsesc tot mai greu locul în sisteme tactice din ce în ce mai complexe. Mulți decari înzestrați, dar „comozi” de fel, care încântau în urmă cu două-trei decenii, nu s-ar potrivi deloc în fotbalul actual, cu toate că tehnica lor are potențialul să ridice tribunele în picioare.

Ovidiu Maier, un ardelean capricios care răsfăța publicul din România în anii ’90, este unul dintre acești decari autentici. Ce-i drept, mijlocașul născut la Ocna Mureș s-a impus numai parțial, chiar și în fotbalul mai puțin riguros din acele vremuri, fără să ajungă niciodată acolo unde l-ar fi recomandat talentul său deosebit. Abilitatea naturală de a-și înșira rând pe rând adversarii și stilul dezarmant de a privi fotbalul l-au transformat într-un idol al fanilor peste tot unde a evoluat, din Alba natală până în peluza din Giulești.

„Super-Maier”, așa cum l-au numit suporterii Universității Cluj, avea momente în care dispărea total din joc. Uneori doar câteva minute, alteori câteva zeci. Nu doar că nu era un fotbalist „dispus la efort”, ci adesea lenevea, apatic, undeva în tușa terenului. Dar odată ce se ivea ocazia, Maier lua mingea, o îmblânzea cu o lejeritate ieșită din comun, după care își amețea adversarii cu fentele sale ori inventa o pasă de geniu care decidea partida. Așa a primit porecla „Motanul”, în 1994, de la un ziarist al cotidianului Sportul Românesc.

La 17 ani, Maier juca deja în prima ligă, pentru ASA Târgu Mureș, club care îl transferase de la Soda Ocna Mureș. Chiar și la o vârstă atât de fragedă, „Motanul” a impresionat repede în Divizia A, terminând sezonul cu trei goluri în 26 de apariții. Din păcate, ASA a retrogradat la finalul acelui sezon, după ce a pierdut 30 dintre cele 34 de meciuri și a adunat numai șase puncte. Așa că puștiul Maier și-a continuat ascensiunea în Divizia B.

În sezoanele 1989/1990 și 1990/1991, „Motanul” a înscris 49 de goluri în 52 de meciuri, în ceea ce avea să rămână cea mai eficientă perioadă din toată cariera sa. Echipa din Târgu Mureș a ratat promovarea în primul an de „B”, dar și-a asigurat locul pe prima scenă în următorul, câștigând o serie cu CFR Timișoara, UTA sau FC Maramureș. Mai copt și călit în duelurile nemiloase cu fundașii din a doua ligă, Ovidiu Maier a reușit un nou an extraordinar. A marcat de opt ori, numai că ASA a încheiat pe poziția a 17-a și a retrogradat din nou.

De această dată, Maier nu s-a mai dus în liga a doua. A plecat la Inter Sibiu, o formație de mijlocul clasamentului în acele vremuri, unde avea să lucreze cu expresivul antrenor Viorel Hizo. Fire nonconformistă și petrecăreață, tehnicul mijlocaș „sărea” adesea peste antrenamente. Odată, a apărut la ședința de pregătire cu tăieturi pe față. Cu o noapte înainte, abia venit din discotecă, se accidentase în ușa de sticlă a hotelului.

„Dulăul” a vrut să-l dea afară, însă insistențele conducătorilor clubului sibian l-au determinat să-l păstreze. Și n-avea să regrete decizia. Maier a prins trei sezoane excelente în orașul de pe Cibin, încununate cu zece goluri și trei clasări „călduțe”, la mijlocul Diviziei A, pentru Inter. Peste ani, Viorel Hizo a recunoscut că Maier a fost un fotbalist extraordinar și chiar l-a comparat pe „Motan” cu legende autohtone ca Gică Hagi și Dănuț Lupu.

De la Sibiu, Ovidiu Maier s-a dus tot în Ardeal, la Universitatea Cluj, club la care s-a simțit cel mai bine, după cum mărturisea mijlocașul într-un interviu pentru Ziua de Cluj. A jucat doi ani pentru „șepcile roșii”, timp în care a legat o relație extrem de caldă cu fanii clujeni. Pe „Ion Moina” a devenit „copilul tribunelor” și s-a îndrăgostit de spiritul „u”-ist. O compatibilitate firească, pe undeva, între cel mai boem club din România și un tip neconvențional ca „Super-Maier”.

În 54 de jocuri în tricoul Universității, „Motanul ” a înscris de nouă ori, însă momentul cel mai memorabil rămâne pasa decisivă pentru Petre Grigoraș, în minutul 90 al unui meci cu Steaua. S-a terminat 2-1 pentru clujeni, iar prestația entuziasmantă a lui Maier i-a făcut pe „roș-albaștri” să-l dorească în curtea lor. Din nou, pentru că măiestria jucătorului din Ocna Mureș furase de ceva vreme privirile grupării din Ghencea.

1 thought on “Să ne readucem aminte de Ovidiu Maier (Motanul sau Super Maier) jucător emblematic pentru U Cluj.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *